Inca o lectie

-Eu caut prieteni. Ce înseamna “a domestici”?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamna “a crea legaturi…”
- A crea legaturi?
- Bineînteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decît un baietel care se aseamana perfect cu oricare altul dintr-o suta de mii de baietei. Si eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o suta de mii altele. Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unica pe lume (…) Viata mea e monotona. Eu vînez pui, oamenii ma vîneaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamînt. Al tau ma va chema afara, ca o muzica. Si înca ceva! Priveste, vezi acolo cîmpurile cu grîu? Eu nu manînc pîine. Grîul este inutil pentru mine. Cîmpurile de grîu nu înseamna nimic pentru mine. Si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cînd tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Grîul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Si îmi va placea zgomotul vîntului prin grîu…
Vulpea tacu si îl privi îndelung pe micul print:
- Te rog… domesticeste-ma! spuse ea.
- As vrea mult, raspunse micul print, dar nu am prea mult timp. Am de gasit prieteni si multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunosti decît lucrurile pe care le domesticesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara de la negustori lucruri facute de-a gata. Dar cum nu exista negustori care sa vînda prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, domesticeste-ma.
- Ce trebuie facut? spuse micul print.
- Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai întîi ceva mai departe de mine, cam asa, în iarba. Te voi privi cu coada ochiului si tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neîntelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea aseza ceva mai aproape…
- A doua zi micul print reveni.

- Ar fi fost mai bine sa fi revenit la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de exemplu, la ora patru dupa-amiaza, voi începe sa fiu fericita de la ora trei chiar. Cu cît timpul va trece, cu atît voi fi mai fericita. La ora patru voi fi agitata si nelinistita; voi descoperi fericirea! Dar daca vii fara nici o socoteala, nu voi sti la ce ora sa îmi pregatesc inima… trebuie ritualuri. (…)

Astfel, micul print o domestici pe vulpe. “

Cutting away? AND letting go?

“We could not love so fully, trust so completely, or live so joyfully without the process of the ‘cutting away and letting go.’ “  Bonnie Jensen

Exista persoane in viata fiecaruia dintre noi, care joaca un anumit rol. Pentru unii mai important, pentru altii mai putin. Exista persoane care sunt acolo indiferent cat de mic te simti si neimportant, ei te fac sa te simti altfel. Exista persoane care te ajuta sa cresti, te invata, te cearta, te iubesc asa cum esti, rad cu tine, plang cu tine; de fapt ele sunt totul pentru tine.

Dar vine un moment cand trebuie sa “cutting away and lettin go”; si e greu. La inceput crezi ca nu e corect ce se intampla, ca nu ar trebui sa fie asa, dar oare “cutting away and letting go” nu face parte din ciclul acesta al cresterii? De fapt este poate chiar esenta relatiei; este cireasa de pe tort. Dar nu trebuie sa le dam drumul de tot. Ii iubim din spate. Ii iubim profund si incredibil de adanc, dar de dupa cortina. De ce? Pentru ca vine un moment al “letting go” – ului. Si nu trebuie sa te sperie. Pentru ca altfel nu ai cum sa iubesti profund, nu ai cum sa te bucuri pe deplin, nu ai cum sa traiesti cu adevarat, nu ai incredere nemarginita. Iar pentru toate astea trebuie sa inveti sa “cutting away and letting go”

Nu e usor, dar daca vrei sa mai cresti…lasa-i, si ii vei iubi cum nu ai fi putut s-o faci niciodata, vei avea o incredere in ei cum nu ai putea sa-ti imaginezi, vei trai cum nu ai visat nicicand. Vei fii tu…un alt tu, unul de dupa cortina